Tăt normal.

Și vrei ceai amar, să-l simți până-n măduvă,
Și mâini pe coapse,
Și miros de tei după ploaie,
Și niorlăituri pe la colțul blocului,
Și un acoperiș stricat prin care se văd avioane,
Și buze mușcate,
Și un câine bucuros că te vede,
Și vin de Lidie în cana de 300,
Și nopți întregi de șoapte și certuri.
Și vrei atâtea, când, de fapt, vrei un singur lucru. Doar să respiri, suka.

Să respiri. Să respiri. Să respiri…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s